Viceprimarul Alexandru Săraru: „Comasarea unor localități nu înseamnă reformă administrativă. România are nevoie de o schimbare din temelii, nu de măsuri de fațadă

Reducerea cheltuielilor prin reorganizarea localităților cu până la 1.500 de locuitori și comasarea unor servicii publice este prezentată drept un pas către reforma administrativă. Viceprimarul municipiului Ploiești, Alexandru Săraru, consideră însă că asemenea măsuri, dacă nu sunt integrate într-un plan amplu de restructurare a statului, riscă să rămână simple ajustări de suprafață. În opinia sa, România are nevoie de o reformă profundă, care să vizeze întregul aparat administrativ, suprapunerile instituționale, cheltuielile publice și privilegiile menținute în sistem.

Reforma administrativă a devenit din nou un subiect central al dezbaterii publice, pe fondul presiunilor bugetare și al necesității reducerii cheltuielilor statului. Printre măsurile discutate se numără reorganizarea localităților cu până la 1.500 de locuitori și comasarea unor servicii publice, în scopul eficientizării activității administrației și al reducerii costurilor de funcționare.

Deși asemenea măsuri pot produce economii în anumite situații, întrebarea esențială rămâne dacă ele sunt suficiente pentru a schimba în mod real felul în care funcționează statul român.

Pentru viceprimarul municipiului Ploiești, Alexandru Săraru, reforma nu trebuie confundată cu o serie de intervenții punctuale, al căror impact asupra întregului sistem administrativ poate fi limitat.

”Nu poți să spui că ai făcut reformă administrativă doar pentru că reorganizezi anumite localități sau comasezi câteva servicii publice. Aceste măsuri pot fi utile, dar nu rezolvă problema de fond. România are nevoie de o analiză serioasă a întregului aparat de stat, de la administrația locală până la instituțiile centrale. Dacă nu schimbi mecanismul în ansamblul său, nu faci o reformă adevărată, ci doar ajustezi câteva componente și încerci să prezinți acest lucru drept o mare realizare”, afirmă Alexandru Săraru.

Peste 3.000 de unități administrativ-teritoriale. Unde începe reforma reală?

România are 3.181 de unități administrativ-teritoriale de bază, respectiv comune, orașe și municipii. La acestea se adaugă județele și subdiviziunile administrative ale municipiului București.

În acest context, reorganizarea localităților cu populație redusă poate reprezenta o componentă a unei reforme mai ample, însă nu poate ține locul acesteia. O evaluare serioasă trebuie să stabilească unde există structuri administrative ineficiente, ce servicii pot fi organizate mai eficient și în ce condiții reorganizarea teritorială ar îmbunătăți activitatea instituțiilor publice.

Numărul locuitorilor nu este, de unul singur, un criteriu suficient pentru a determina eficiența unei administrații. Contează și suprafața teritoriului deservit, distanța față de centrele administrative, infrastructura, capacitatea financiară, accesul cetățenilor la servicii și particularitățile fiecărei comunități.

În același timp, reforma nu se poate opri la comunele mici. Ea trebuie să analizeze întregul sistem administrativ și să stabilească, pe baza unor criterii obiective, unde este necesară reorganizarea și unde sunt justificate structurile existente.

„Dacă avem peste 3.000 de unități administrativ-teritoriale de bază, trebuie să ne întrebăm cum funcționează întregul sistem, nu doar ce facem cu o parte dintre localitățile mici. Câte instituții avem? Câte structuri îndeplinesc atribuții similare? Cât cheltuim pentru funcționarea aparatului administrativ și ce rezultate obținem în schimb? Acestea sunt întrebările de la care trebuie să pornim. Nu putem reforma România selectând doar câteva zone asupra cărora să intervenim”, susține viceprimarul Ploieștiului.

O reformă autentică presupune o strategie națională, cu obiective clare, termene de implementare și evaluări periodice. Fără o asemenea abordare, există riscul ca unele măsuri să producă economii limitate, în timp ce problemele structurale ale administrației să rămână nerezolvate.

 Comasarea serviciilor nu rezolvă automat problema cheltuielilor

Unificarea unor servicii publice, precum contabilitatea, achizițiile sau alte activități administrative, poate reduce anumite costuri și poate permite folosirea mai eficientă a resurselor umane. Totuși, economiile nu apar automat doar pentru că mai multe instituții folosesc aceeași structură.

Rezultatul depinde de modul de organizare, de volumul de activitate, de infrastructura disponibilă și de capacitatea noii structuri de a deservi toate comunitățile implicate. În plus, simpla comasare a unor servicii nu garantează eliminarea birocrației, simplificarea procedurilor sau îmbunătățirea calității actului administrativ.

În opinia lui Alexandru Săraru, reducerea cheltuielilor trebuie să fie rezultatul unei reorganizări coerente, nu un obiectiv urmărit prin măsuri izolate.

„Nu este suficient să unești două servicii și să declari că ai făcut economie. Trebuie să vezi dacă ai eliminat cu adevărat cheltuieli inutile, dacă ai simplificat procedurile și dacă cetățeanul primește servicii mai bune. O reformă serioasă nu înseamnă doar să reduci câteva posturi sau să muți anumite atribuții dintr-o instituție în alta. Înseamnă să regândești modul în care funcționează administrația, să elimini suprapunerile și să folosești fiecare leu din bani publici în interesul oamenilor”, afirmă acesta.

Din această perspectivă, reforma ar trebui să includă digitalizarea reală a serviciilor, simplificarea circuitelor birocratice, evaluarea performanței instituțiilor și eliminarea structurilor care dublează atribuțiile altor organisme publice. În paralel, trebuie stabilite criterii transparente pentru dimensionarea personalului, astfel încât reorganizarea să țină cont de volumul de muncă și de nevoile reale ale cetățenilor.

Economiile realizate trebuie, la rândul lor, să poată fi demonstrate prin date publice și să se reflecte în servicii mai bune, investiții și reducerea presiunii asupra bugetului.

Pensiile speciale și promisiunile repetate de reformă

Pentru viceprimarul Alexandru Săraru, credibilitatea oricărei reforme trebuie analizată și prin prisma promisiunilor anterioare de restructurare a statului. De-a lungul anilor, românilor li s-a vorbit despre reducerea privilegiilor, eficientizarea instituțiilor, diminuarea risipei și eliminarea inechităților din sistemul public.

Pensiile speciale au devenit unul dintre cele mai cunoscute exemple ale dificultății de a schimba structuri consolidate. Subiectul a generat dezbateri politice intense și numeroase angajamente publice, în timp ce modificările legislative au fost complicate de diferențele dintre categoriile profesionale, de regimurile juridice distincte și de intervențiile instanțelor.

Dincolo de acest exemplu, problema este una mai largă: cetățenii au nevoie de dovezi că reformele sunt aplicate consecvent și că responsabilitatea pentru cheltuirea banilor publici se extinde asupra întregului sistem, nu doar asupra unor categorii sau niveluri administrative.

„Românii au auzit de nenumărate ori promisiunea reformei. Li s-a spus că vor fi eliminate privilegiile, că aparatul de stat va deveni mai suplu și că banii publici vor fi cheltuiți cu mai multă responsabilitate. Dar oamenii judecă după rezultate, nu după declarații. Dacă se vorbește despre economii, trebuie să existe aceeași exigență peste tot, de la administrația locală până la instituțiile centrale și la toate structurile finanțate din bani publici. Nu poți cere eficiență doar unora și să eviți zonele în care schimbarea este mai dificilă politic”, consideră Alexandru Săraru.

În acest context, reforma administrativă nu poate fi separată de o discuție mai amplă despre echitatea sistemului public, responsabilitatea instituțională și modul în care sunt distribuite resursele bugetare.

Reducerea cheltuielilor trebuie să fie însoțită de o evaluare a tuturor angajamentelor bugetare, a structurilor care le generează și a rezultatelor obținute. Altfel, măsurile riscă să fie percepute drept o distribuire inegală a efortului, în care unele instituții sunt obligate să se restrângă, în timp ce alte zone ale sistemului rămân în afara unei analize la fel de exigente.

 Ce ar trebui să însemne o reformă administrativă profundă

O reformă autentică trebuie să înceapă cu o radiografie completă a statului român. Aceasta ar trebui să cuprindă administrația locală, structurile județene, instituțiile centrale, agențiile și autoritățile publice, precum și organismele care îndeplinesc atribuții similare.

Pe baza acestei analize, autoritățile ar trebui să stabilească unde este justificată reorganizarea teritorială, ce instituții pot fi restructurate, ce atribuții trebuie reunite și ce proceduri pot fi eliminate sau simplificate.

În același timp, orice reorganizare trebuie să protejeze accesul cetățenilor la servicii publice. Reducerea costurilor nu poate deveni un scop în sine, dacă este obținută prin îndepărtarea administrației de comunități sau prin îngreunarea accesului la documente, autorizații și alte servicii esențiale.

Digitalizarea, profesionalizarea administrației, evaluarea performanței și transparența cheltuielilor trebuie să completeze reorganizarea instituțională. Numai astfel pot fi măsurate efectele reformei și poate fi demonstrat că schimbările au produs rezultate concrete.

„România are nevoie de un plan național, nu de măsuri disparate. Trebuie să stabilim ce administrație ne permitem, ce instituții sunt necesare și cum putem oferi servicii mai bune cu resurse mai puține. Trebuie să avem obiective clare, termene și indicatori prin care să verificăm dacă reforma funcționează. Iar analiza trebuie să înceapă de la baza sistemului și să ajungă până la vârful acestuia. Altfel, vom continua să discutăm despre reformă fără să schimbăm cu adevărat modul în care funcționează statul”, declară viceprimarul municipiului Ploiești.

O asemenea abordare presupune și asumare politică. Reorganizarea administrației poate afecta interese instituționale, funcții și structuri existente, motiv pentru care nu poate fi realizată eficient doar prin măsuri de imagine. Este nevoie de reguli aplicate consecvent, de justificarea publică a deciziilor și de disponibilitatea de a interveni inclusiv acolo unde schimbarea este dificilă.

 „Dacă nu schimbi sistemul din temelii, nu faci reformă”

Miza dezbaterii depășește problema localităților cu populație redusă. Ea privește capacitatea statului român de a funcționa eficient, de a-și controla cheltuielile și de a oferi servicii publice de calitate fără să transfere permanent costurile ineficienței asupra contribuabililor.

Reorganizarea unor localități și comasarea unor servicii pot constitui componente ale unei strategii mai ample. Dar, în absența unei viziuni care să includă întregul aparat administrativ, asemenea măsuri nu pot fi considerate suficiente pentru a produce o transformare structurală.

Alexandru Săraru avertizează că există riscul ca o serie de intervenții limitate să fie prezentate publicului drept o reformă majoră, deși problemele esențiale rămân nerezolvate.

„Dacă schimbi doar ceea ce este ușor de schimbat și eviți problemele care deranjează interese politice sau administrative, nu faci reformă. Faci o demonstrație de imagine. După atâtea promisiuni, românii au nevoie de rezultate concrete, nu de noi anunțuri care sună bine, dar nu schimbă lucrurile esențiale.

O reformă autentică înseamnă să ai curajul să schimbi regulile, să elimini risipa, să reduci birocrația și să pui interesul public înaintea intereselor de partid. Dacă nu schimbi sistemul din temelii, indiferent câte măsuri punctuale anunți, riști să nu schimbi nimic esențial. Nu poți reforma statul doar la suprafață și să pretinzi că ai rezolvat problemele de fond. Oamenii nu au nevoie de praf în ochi, ci de o administrație care funcționează și de rezultate pe care le pot vedea în viața de zi cu zi”, subliniază viceprimarul Ploieștiului.

În cele din urmă, adevăratul test al reformei administrative nu va fi numărul localităților reorganizate sau al serviciilor comasate, ci capacitatea autorităților de a demonstra că statul a devenit mai eficient, mai puțin birocratic și mai responsabil în utilizarea banilor publici.

România are nevoie de o administrație construită în jurul interesului cetățeanului, nu al conservării unor structuri existente. Iar o reformă care își propune să schimbe doar anumite componente ale sistemului, fără să examineze întregul mecanism, riscă să rămână o promisiune incompletă.

Reforma administrativă nu trebuie să fie doar un slogan politic. Trebuie să fie o schimbare profundă, măsurabilă și vizibilă, de la temelie până la vârful statului român.